Restaurator SC RUSTIC CONSTRUCT SRL
Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” numită local şi Biserica din Vale a fost construită în anul 1700. Acest an este legat de prima etapă a construcţiei când a fost finalizat altarul şi naosul, pronaosul fiind terminat mult mai tărziu, după aproape un veac şi jumătate în anul 1835. Locul pe care a fost construită biserica pare a fi cel al unei mănăstiri vechi. Dovada este o cruce foarte veche din piatră inscripţionată cu slove chirilice, care se spune că ar fi piatra de căpătâi a călugărului slujitor al mănăstirii.
Arhitectura este asemănătoare cu a celorlalte biserici de lemn din Maramureş însă aici forma turnului este diferită şi atrage atenţia atât prin semeţie dar mai ales prin formă.Partea inferioară a turlei are structura configurată sferic cu doi bulbi suprapuşi din prelungirea cărora se înalţă vârful ascuţit.Zidurile groase sunt construite din piatră şi au rămas intacte până în ziua de astăzi.
Procesul de restaurare a fost început în anul 2012 după ce un brad din curtea lăcaşului s-a prăvălit peste acoperiş. Elementele de structură dar şi învelitoarea din şindrilă de stejar au fost înlocuite integral fără vreo modificare. Câteva schimbări au fost făcute în altar şi pronaos, unde picturile de pe boltă nu au mai putut fi salvate din cauza degradării accentuaue a scândurilor. În locul vechiului tavan cu picturi, noul tavan a fost construit simplu doar cu scândură de brad, lăsată în culoare naturală.La restaurare au participat 27 de muncitori din Bârsana specializaţi în lucrul cu lemnul.
Preot Valentin PETRENCIUC:
”Au lucrat mai bine de două luni 27 de oameni, foarte pricepuţi! Până în cele mai mici detalii totul a fost reconstruit şi reparat! Cele 140 de familii de credincioşi au asigurat masa pentru muncitori, tot câte trei familii au venit cu mâncarea pentru oameni. Cazarea muncitorilor am asigurat-o tot noi.Am reuşit acest lucru cu fondurile de la Ministerul Culturii, altfel, biserica se prăbuşea. A început să plouă înăuntru iar starea de degradare era una avansată.Cu ajutorul oamenilor am reuşit să facem şi gardul, cu eforturi financiare proprii iar dacă Dumnezeu ne ajută mai urmează să construim o clopotniţă. Clopotele din turn trebuie coborâte din turn pentru a nu solicita structura de rezistenţă a scheletului din lemn. Tot cu ajutorul lui Dumnezeu dorim să o resfinţim anul viitor, în 2015.”
monumentesitraditii.ro:
”Cu excepţia pereţilor de zidărie ai parterului realizaţi din piatră naturală, suprastructura din lemn este tipică pentru majoritatea bisericilor din lemn din zona Maramureşului, (subansamblurile specifice conducându-ne la ideea că au făcut parte dintr-un monument de lemn demantelat cu ocazia zidirii acestuia).
Bolta peste naos este de tip cilindric, naşterea cilindrului realizându-se pe grinzi longitudinale paralele cu peretele nordic şi sudic, rezemarea se face pe timpanele transversale în dreptul pereţilor despărţitori dintre pronaos şi naos, respectiv naos – altar; rezemarea pe aceste timpane a elementelor de suprafaţă masive făcându-se prin cuie de lemn în arce plasate chiar deasupra timpanelor.
Turnul clopotniţă de forma unei prisme dreptunghiulare cu bază pătrată este realizat dintr-un sistem de 4 stâlpi fixaţi în partea de jos pe două perechi de tălpi încrucişate ce se reazemă pe pereţii pronaosului iar partea superioară pe două perechi de grinzi de contur, ce susţin foişorul adăugat.
Foişorul turnului, de tip adăugat, este sprijinit pe console în trepte, sistem caracteristic monumentelor începutului de secol XVIII de mari dimensiuni ca Deseşti, Ieud.
Şarpanta corpului bisericii prezintă căpriori din stejar cioplit rezemaţi direct pe cosoroabele perimetrale, solidarizaţi cu cleşti (moaze) orizontali. Înălţimea maximă la coamă este de + 9.00 m. Căpriorii existenţi sunt realizaţi din material impropriu, respectiv lemn verde, rotund. Îmbinările specifice (tradiţionale) folosite sunt îmbinarea la ½ lemn dreapta sau în „coadă de rândunică”, îmbinarea cu cep pentru fixarea stâlpilor pe grinzi şi a grinzilor pe stâlpi, îmbinarea cu prag pentru fixarea căpriorilor. Este de precizat că majoritatea îmbinărilor sunt asigurate cu cuie din lemn tare (salcâm, carpen) de 25-30 mm grosime, cu cap simplu, lipsind cu desăvârşire prinderile metalice[10].
Pictura este redusă: Sf. Treime şi Evangheliştii deasupra naosului, Pantocratorul deasupra pronaosului şi Ochiul Divin înscris în triunghiul Trinităţii deasupra alatarului. Se mai păstrează mobilierul de lemn şi iconostasul sculptat.
Clădirea a suferit puţine intervenţii de-a lungul existenţei sale. S-au efectuat lucrări de întreţinere curentă cu excepţia eşafodajului pentru clopote instalat la începutul secolului trecut.
La lucrările de reparare – restaurare din perioada 1970 – 1980 s-au utilizat un număr nepermis de mare de consolidări metalice, sistem nepermis la o lucrare de restaurare de importanţa celei în cauză. În anul 2010 – s-a emis aviz în cadrul şedinţei CZMI nr.9 pentru lucrări de restaurare, lucrări menite corecteze erorile intervenţiilor anterioare, să conserve şi să pună în valoare monumentul din Copalnic. Noile lucrări de restaurare au fost efectuate în perioada 2011 – 2012, biserica redevenind un simbol al acestei zone”.