Biserica cu hramul “Sf. Cuvioasa Paraschiva“ Stejera
Localitatea este atestată pe la anul 1405.
Peste locuitorii satului au trecut numeroase invazii străine care au pustiit satul, culminând cu anul 1848, când honvezii lui Kosuth au ars până în temelii satul, afectând serios şi biserica de lemn construită la 1700 pe locul alteia vechi.
Refăcută imediat, după 1848 a suferit mai multe intervenţii în timp, ultima prin anul 1970 când s-a înlocuit o grindă din pronaos ce susţine acoperişul. Deoarece starea a fost critica datorită acoperişului prin care s-a infiltrat ploaie şi zăpadă distrugând pictura interioară, în anul 2006 a fost schimbată în totalitate şindrila de pe biserică şi turn.
Biserica de lemn, de mici dimensiuni, are un pridvor prevăzut cu o arcadă frontală sprijinită direct pe patru stâlpi sculptaţi în partea superioară, din care se mai păstrează doar trei, cu o deschidere centrală arcuită şi două deschideri laterale, fiecare având cite două arce ornamentale cu o linie simplă pe margini, prinse în locuri decupate direct în grindă.
Turla bisericii, care nu depăşeşte 13 m înălţime, este prevăzută cu un foişor modest cu câte două arcade laterale sprijinite pe stâlpi, ce se îmbină în partea superioară în acelaşi stil specific cu arce unite de un ic central sub formă de potir, simbol de esenţă creştin-ortodoxă.
Cununa care susţine şarpanta prezintă o particularitate, fiind susţinută de icuri crestate în cinci trepte fixate în cuie de lemn lateral pe colţuri şi centru, imitând îmbinările în trepte a grinzilor superioare în scopul evazării streşinii acoperişului, fiind o soluţie ingenioasă a meşterilor locali.
Pictura, realizată în manieră naivă de un anumit pictor Adalbert în anul 1843 în timpul parohului Cosma Vasile şi al episcopului Ioan Lemeni, se mai păstrează prin căteva scene compoziţionale cum ar fi: Visul şi Scara lui Iacov, Naşterea lui Iisus Hristos, Cei trei Crai de la Răsărit, Duminica Floriilor, când Iisus intră în Ierusalim, călare pe asin, apoi Patimile cu momentul Pilat, Flagelarea, Urcuşul Golgotei şi Iisus răstignit.
Spaţiile libere sunt umplute cu steluţe roşii în şase colţuri şi îngeri sunând din trâmbiţe.
În altar se păstrează chipurile în ţinută de arhiereu ale Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore, Sf. Ignaţiu şi Sf. Laurenţiu.
Tot în altar se mai păstrează icoana Maicii Domnului cu Pruncul în braţe, într-o ramă largă şi aerisită ornamentată cu vrejuri şi medalioane şterse şi un Chivot de formă dreptunghiulară, frumos ornamentat
Man, Grigore (2005). Biserici de lemn din Maramureș. Baia Mare: Editura Proema
Biserica de lemn avand hramul “ Sf. Cuvioasa Paraschiva “ este o bisericuta plina de har si rugaciunile inaintasilor nostrii care au participat la sfintele liturghii savarsite acolo. In ziua hramului savarsim Sf. Liturghie alaturi de credinciosii din parohie, dupa care inconjuram biserica.
In noaptea Sfintei Invieri incepem slujba tot din biserica de lemn la ora 23,30, credinciosii putand lua lumina de la bisericuta lor veche la ora 24, dupa care se inconjoara biserica de 3 ori si se coboara cu lumanarile in mana la biserica noua pentru a savarsi slujba invierii.
In tot ceea ce facem pentru biserica care a trecut prin atatea pericole si schimbari se vede dragostea de ceea ce ne reprezinta din punct de vedere sufletesc. Nu putem uita faptul ca omaenii fiind credinciosi au avut grija de biserica timp de atatea sute de ani si ca inca simt chemarea spre rugaciune, rugaciunea alaturi de stramosii nostrii, rugaciune ce inca este impregnate in peretii bisericutei de lemn.
Trebuie ca si de acum inainte sa pastram vie aceea dorinta spre rugaciune si cu cat mai multa putere sa pretuim tot ceea ce ne-a ramas mostenire. O mostenire care nu poate fi valorificata material ci doar sufleteste, fiind cea mai importanta mostenire pe care un bun crestin o poate avea.
www.stejera.ro
https://www.facebook.com/danielbuciuman