Hramul Bisericii – ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel”
Cei întâi pe scaun șezători între măriții Apostoli
Biserica credincioșilor de pe Valea Roșie
Așa este numită, recunoscută și așa le place să spună dreptcredincioșilor din Parohia Valea Roșie despre bisericuța de lângă Parcul „Regina Maria” din Baia Mare, considerând că acest lăcaș sfânt, cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, a fost construit de ei, este susținut material tot de ei și, ca atare, tot lor le aparține. “Biserica noastră”, cum o numesc toți locuitorii din această parte a orașului, este situată la întretăierea străzilor Valea Roșie și Petofi Șandor, lângă un pârâiaș denumit simbolic râul Usturoi (după locul de unde izvorăște).
Biserica Ortodoxă de pe Valea Roșie (așa i-a rămas numele) a început să fie construită, după cum își amintesc mulți credincioși rămași în viață, prin anul 1937-1938. Motivul ridicării și zidirii acestui Sfânt lăcaș este unul diferit. Cantorul Grigore Breban, diac din tată în fiu, își amintește că în Baia Mare erau puține biserici (doar două), Catedrala Veche (de pe Baia Sprie), cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, și biserica „Sfântul Nicolae” (astăzi) de lângă Teatrul Municipal. Prea puține pentru numărul mare de credincioși băimăreni. În plus, în această parte a orașului locuiau îndeosebi mineri. Condiția lor socială era una aparte: oameni săraci și modești, la locul lor, care erau ocoliți și oarecum „marginalizați” în Catedrală. Stăteau mai mult în spate. Locurile din față erau rezervate altor credincioși „mai de vază și înstăriți”. Unii ziceau chiar că „hainele lor miroseau greu, a apă acidulată, ce ieșea din adâncuri”. Se simțea și se vedea.
Cert este că minerii și toți locuitorii din Măieriște și Valea Roșie, până la Valea Borcutului, ca să nu mai spunem de cei situați de-a lungul râului Săsar, au hotărât în cele din urmă construirea unei biserici a lor. “Să fie a noastră și să mergem cu drag la ea”. Într-o așa-zisă „Însemnare” datată 2 august 2012, din Caietul de amintiri a D-nei preutese prof. Livia LAZĂR, soția părintelui Marius-Vasile Lazăr, am găsit scris următoarele: „Notez cu mâna mea câteva din amintirile care sunt atât de proaspete și ”de aproape” în mintea și inima mea, cu doamna Maria Grigor, născută Trif, de pe Valea Roșie care pe când avea vârsta de 88 de ani (a trăit peste 93 de ani) îmi mărturisea printre altele că locuia pe str. Prunului la nr. 5, într-o familie de oameni credincioși, înstăriți și numeroși – cu 7 (șapte) copii și mai mulți urmași, 23 (douăzecișitrei) de nepoți; o familie numeroasă care locuia lângă mina ”Săsar”, însă nu aveau o biserică prin apropiere, decât Catedrala de pe Baia Sprie. Până la biserică se mergea pe jos 6 km, deseori în grupuri de credincioși spre a putea participa la sfintele Liturghii și slujbe bisericești, asta și pentru că nu prea circulau mașini ori autobuze în acea perioadă…Îmi mărturisea deseori Mărioara (Maria Grigor, născută Trif) ce sentimente îi încercau pe copiii ei dar și pe alți credincioși când se întorceau de la slujba din noaptea Sfintelor Paști, spre dimineața, când, cu coșurile pline de bucate, sfințite, cu toții se ospătau din bucatele pregătite, până ajungeau acasă, pe săturate. Asta și pentru că ei nu mâncau nimic din Joia Mare, așteptând cu dor și drag, bucatele sfințite de la biserică… Se întâmpla prin anul 1948, după Marele Război, când ”biserica de pe Valea Roșie era frecventată de credincioși”!
Tatăl doamnei Mărioara, Vasile Trif, avea oameni angajați cu care făceau cărămidă pentru construcții. Cărămizile din pământ argilos, erau clădite în cuptoare și arse; cu acestea s-au construit multe case din cartierul Valea Roșie. Numai familia lui Vasile Trif a donat peste 30.000 de cărămiți pentru zidirea bisericii, cu precizarea expresă de a nu fi amintit în nici un fel cât anume ajutor a oferit bisericii. De aceea nici nu s-a consemnat undeva în scris cele dăruite de această familie venerabilă. Dar și mulți alți credincioși și-au adus contribuția lor, unii venind cu căruțele și aducând cărămizile la biserică, alții dând mână de ajutor pentru zidirea acesteia”.
Hotărârea credincioșilor a fost susținută și de conducerea Trustului Minier și mai ales a celor din Săsar, Valea Crucii și Valea Roșie (director era pe atunci Suciu Gheorghe, un bun creștin, cu dare de mână și devotat Bisericii Ortodoxe). Cei ce au trăit acele timpuri afirmă că minerii s-au angajat să presteze voluntar, pe rând, câte cinci zile de muncă (fiecare) și să contribuie pentru construcție cu un salariu lunar în vederea construirii bisericii. În plus, în Măieriște erau oameni cu stare, și ei au cărat toată piatra și cărămizile pentru biserică. (În aceeași consemnare amintită mai sus, se scrie, printre altele: „Biserica a fost făcută de acest grup de oameni din Măieriște: Trifeni, Liboteni, Brebeni – oameni înstăriți, buni credincioși cu suflet mare, veniți din satul Chiuzbaia”).
Locul a fost în cele din urmă ales. Era o mlaștină, un ic nefolosit din zonă și care nu aparținea pe atunci nimănui; așa că “ne-am apucat de treabă”. Meșter a fost un om simplu din Seini, pe nume Oros Gheorghe, care era, dealtfel, un mare constructor recunoscut pentru bisericile pe care le-a ridicat în tot județul Maramureș.
S-a lucrat în așa fel, încât în câțiva ani s-a intrat în biserică. Se cunoaște faptul că slujbele de început erau făcute de preoți ortodocși veniți de la Catedrala Veche și unii își amintesc și astăzi de părintele Lenghel Sigismund: “care a cumpărat clopotul mic pentru biserică” sau de preotul Trufașiu Petre.
Din anul 1940 își începe activitatea ca preot titular pr. dr. Vasile Țiplea, om cult, cu credință, dragoste și devotament pentru biserică. El a plecat în anul 1945, după care i-a urmat un alt preot, Ilieș Ștefan, un om deosebit pentru grija ce o purta fiecăruia dintre credincioși. Din nefericire, el a fost obligat să se mute și din anul 1950 a slujit în această biserică (cel mai mult până acum) părintele Lupșa Gheorghe – până în anul 1983. În această perioadă “s-au făcut multe lucrări bune în biserică”, cu tot necazul și încercările acelor vremuri. Amintim astăzi doar o parte din acele realizări: în 1950 a fost completat iconostasul de către curatorul Trif Pavel (o familie numeroasă de pe Valea Roșie care a avut o mare contribuție la împodobirea bisericii)[ Numele celui care a donat Iconostasul (primul) este consemnat pe partea din spate a peretelui cu icoane a bisericii (- fiul lui Vasile Trif, numit Pavel Trif, prim-curator).], a fost pictat pentru prima oară Sfântul Altar, s-a zugrăvit biserica în interior de către preotul băimărean Zieberth Alexandru. S-a cumpărat, prin anul 1958, un clopot mai mare (de 500 kg). Se repară exteriorul bisericii, se împrejmuiește curtea bisericii cu gard și tot în acele timpuri, la 31 mai 1953, biserica este târnosită de către P.S. Valerian Zaharia, Episcopul de Oradea și i s-a dat hramul ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (a se vedea Hrisov de târnosire).
Orașul Baia Mare se dezvoltă între timp; apar construcții (blocuri și case) noi, mai ales pe malul Săsarului. Numărul credincioșilor crește și ca urmare în anul 1970 se înființează al doilea post de preot ocupat de părintele Știru Ioan care venea de la Satu Mare. El avea să se mute în curând la Catedrală, în anul 1975, și de atunci vine și slujește în biserica noastră Pr. Filip Ioan, venit de la Lăpușel în parohia noastră, dar nu numai ca preot slujitor, ci și ca un apreciat protopop al Protoieriei Ortodoxe de Baia Mare. În 1984 pr. Lupșa, bolnav fiind, se pensionează. Vine în locul D-lui părintele Lazăr Marius-Vasile, un preot recunoscut pentru ceea ce a realizat la Buciumi – Șomcuta Mare. Valoarea slujitorilor Sfântului Altar crește. Pr. Marius se impune prin ținută și implicare, și după anul 1990 avea să fie ales și consilier cultural al Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului. Cu toate acestea, părintele Lazăr avea să rămână pe mai departe paroh în biserica noastră. Dar credincioșii se gândesc și la viitor. Alături de cei doi distinși preoți în 1999, este cerut și numit și un preot tânăr de mare perspectivă, Lazăr Marius-Alexandru jr., fiul Părintelui senior Marius Lazăr. La început onorific, iar mai apoi titular. Devenisem în felul acesta mai bogați prin cei trei slujitori ai Sfântului Altar.
Tot după anul 1990 bogăția avea să se vadă nu numai în slujirea de la Sfântul Altar, ci în toată biserica. A fost refăcută întreaga pictură de interior, biserica a fost reacoperită, s-au reparat tencuielile exterioare, s-au turnat noi trepte la intrare, s-a refăcut gardul de jur-împrejur, s-a reasfaltat curtea, s-au făcut bănci noi în interior și exterior, s-a recondiționat instalația electrică, s-a introdus gazul metan în biserică și mai ales s-a făcut o nouă construcție cu sală pentru cor, birou parohial și grup social. Și toate acestea prin grija și cu marea contribuție bănească a tuturor credincioșilor și prin harul de buni gospodari ai celor doi primi curatori Bogdan Vasile și Dumitrean Vasile. Astăzi biserica este neîncăpătoare și când vedem atâția credincioși, care participă duminică de duminică și în sărbători cu atâta dragoste să se roage și să asculte slujbele, gândul ne poartă la vorbele marelui voievod moldovean Ștefan cel Mare și Sfânt, “care ne-a fost baci până la adânci bătrâneți” și, parafrazându-l pe cronicar, ne permitem să spunem că „biserica n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a credincioșilor și a urmașilor, urmașilor voștri – în veci vecilor”.
Din anul 2005 și până în octombrie 2020 a slujit ca și preot paroh Părintele dr. Cristian ȘTEFAN, consilier cultural eparhial și fost titular la Catedra de Teologie Ortodoxă din cadrul Facultății de Litere din Baia Mare. Alături de P.C. sa a slujit în această perioadă și P.C. Părinte Fabian COROIAN, desemnat a fi și Protopop al Protoieriei Ortodoxe din Baia Mare, astăzi transferat la Biserica „Sfântul Nicolae” de pe str. Crișan, din Centrul Vechi al orașului Baia Mare, precum și, pentru scurtă vreme, Părintele dr. Bogdan GAVRA. În această perioadă s-au realizat alte lucrări ample și importante la biserică: de pildă, s-au schimbat geamurile cu sticlă-termopan și vitralii, s-a pavat soleea din fața Iconostasului și Sfântul Altar cu marmură și a fost dotată biserica cu veșminte preoțești și odoare noi. S-a pus un nou început la Biserica parohială când s-a decis restaurarea integrală a picturii interioare, după erminia Bisericii Ortodoxe, cu o pictură luminoasă și bizantină ortodoxă, realizată de echipa meșterului iconar Alexandru SĂSĂRMAN din Cluj-Napoca, cel care pictează actualmente atât Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, cât și Biserica centrală a mănăstirii Scărișoara Nouă de lângă Carei, județul Satu Mare.
La data de 1 noiembrie 2020 pe postul de preot paroh a fost desemnat Părintele conferenţiar univ. dr. Adrian-Gheorghe PAUL, cadru didactic universitar, titular la Departamentul de Teologie Ortodoxă „Justinian Arhiepiscopul” din cadrul Facultății de Litere a Centrului Universitar Nord din Baia Mare, venit prin transfer parohial din Protopopiatul Ortodox Negreşti-Oaş. De atunci și până astăzi activitățile parohiale bisericești sunt coordonate de pr. conf. univ. dr. Adrian Gh. Paul – în calitate de preot paroh, ajutat ca preot II slujitor de părintele Marius-Alexandru Lazăr jr.
Preoții slujitori actuali (Rusalii – iunie 2024)
Odată cu instalarea noului păstor sufletesc în persoana Părintelui Adrian-Gh. Paul, s-a consemnat următoarele într-o Însemnare parohială: „Cu binecuvântarea Preasfinţiei Sale dr. Iustin HODEA, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, duminică, 13 decembrie 2020, a avut loc instalarea noului preot paroh în biserica cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din cartierul Valea Roşie a Municipiului Baia Mare, în persoana P.C. preot dr. Adrian Gh. PAUL. Părintele Adrian Gh. Paul este cadru didactic universitar angajat pe postul de conferenţiar universitar la Facultatea de Litere, Departamentul de Teologie Ortodoxă „Justinian Arhiepiscopul” din Baia Mare, doctor în Teologie pe specializarea Teologie morală şi spiritualitate răsăriteană, şi a ocupat postul de preot paroh pe Valea Roşie rămas vacant, prin transfer eparhial de la Parohia Ortodoxă Certeze, Protopopiatul Oaş, înlocuindu-l pe P.C. preot dr. Cristian-Ioan ŞTEFAN, plecat în Diaspora românească. Din acest moment, Preacucernicia Sa va prelua activitățile misionar-pastorale și administrative bisericești…”. La eveniment a luat parte P.C. Părinte Protopop al Protopopiatului Ortodox Român Baia Mare, Fabian COROIAN, delegat din partea Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin, care a rostit un frumos şi înălţător cuvânt de învăţătură în Duminica a XXVIII-a după Rusalii (din Postul Naşterii Domnului), fost preot slujitor la acest Sfânt Altar, şi care apoi a recurs la prezentarea şi instalarea oficială a noului preot paroh, în prezenţa P.C. preot Marius-Alexandru LAZĂR, preot II slujitor, a membrilor Consiliului Parohial şi ai credincioşilor din cartierul Valea Roşie a Municipiului, reşedinţă de judeţ, Baia Mare. Nu ne rămâne decât să rugăm pe Milostivul Dumnezeu să binecuvânteze începutul nou şi întreaga lucrare şi slujire a noului păstor sufletesc investit şi a întregii turme cuvântătoare încredinţate lui spre păstorire!
Părintele Adrian Gh. PAUL a preluat activitățile curente gospodărești ale Parohiei și le duce mai departe, întrucât ne aflăm într-un real proces de restaurare și înfrumusețare a bisericii de pe Valea Roșie. Deja s-au și realizat câteva lucrări importante și urmează a se schimba intergral fața bisericii, atât în interior, cât și-n exterior. De pildă s-a reușit într-un timp foarte scurt să se rezidească Sfânta Masă din Sfântul Altar cu zidărie din cărămidă și placă de marmură, cu o nouă zugrăvire a pereților interiori, schimbarea-înlocuirea integrală a sistemului electric din biserică, cu împodobirea de mobilier nou în Sfântul Altar din lemn de stejar cioplit și scaune arhierești, cu împodobirea cu veșminte și acoperăminte noi (șase la număr), cu covoare și prapori noi în biserică, scaune și mochetă nouă (integrală) în biserică, icoane și vase liturgice bisericești, cărți de strană și de cult. Pictarea integrală a bisericii, Iconostasul înnoit, icoanele de închinat, zidirea și construirea unui spațiu pentru Spovedania credincioșilor, organizarea Pangarului parohial și Lumânărarul, dar și altele asemenea dimprejurul bisericii sunt doar câteva realizări noi efectuate în ultimii ani.
De sărbătoarea hramului anului 2024, în slujire cu frumos sobor de preoți și diaconi, s-au oferit din nou câteva distincții omagiale parohiale la cinci persoane și familii de dreptcredincioși care și-au adus contribuția substanțial la susținerea lucrărilor de pictură încheiate anul acesta din biserică. Lor li s-au oferit Plachete omagiale parohiale în semn de mulțumire și de prețuire.
Din partea Consiliului parohial o agapă frățească și daruri s-au oferit tuturor credincioșilor prezenți la slujba sărbătorească a Parohiei. Rugăm pe Sfinții măriții Apostoli Petru și Pavel să ne ocrotească pe toți și să ne de-a putere să ne ducem la finalizare toate obiectivele administrative propuse și pentru anul în curs.
Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!