Localitatea a fost multă vreme aparţinătoare oraşului Rivulus Dominarum (Râul Doamnelor), denumirea veche a Băii Mari. Unele documente vechi ce vorbesc despre Baia Mare amintesc de multe ori şi despre numele localităţii.
Astfel, printr-un decret regal din 1379 Satu Nou de Jos este arondat ca sat iobăgesc oraşului regal Baia Mare, centru fortificat liber.
Decretul regal din 1379 este prima atestare documentară a localităţii. Timp de mai multe secole iobagii din sat au muncit pământul din lunca râului Lăpuş, bucatele trudite din aceste pământuri fiind sursa de aprovizionare cu alimente pentru locuitorii oraşului.
Războiul ţărănesc din 1514 condus de Gheorghe Doja a fost un moment crucial pentru hărăzirea soartei ţăranilor iobagi. Este perioada când se cristalizează domeniile feudale a căror mărime variază în funcţie de centrele în jurul cărora s-au format. Locuitorii acestui sat s-au încadrat în toate evenimentele timpului şi în toate frământările sociale de-a lungul veacurilor.
Una din consemnările vremurilor arata şi jertfa localnicilor. În anul 1848 trei sateni au fost spânzuraţi în apropierea satului pe locul numit şi astăzi ‚’’Dâmbul Spânzuraţilor’’ pentru participarea la revoluţia din acelaşi an.