Săptămâna Mare a Patimilor: Deniile cele Mari
Dragi credincioși și credincioase,
cuvântul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Mai precis, denia este slujba utreniei sau „de dimineaţă”, care se săvârşeşte de regulă seara, adică în ajun sau chiar noaptea. Denia se deosebeşte totuși de priveghere, care înseamnă tot slujbă de seară, prin faptul că se referă numai la utrenia săvârşită seara.
Dacă privegherea se săvârşeşte în ajunul sărbătorilor importante, deniile se săvârşesc numai în două săptămâni din timpul unui an bisericesc şi anume: în săptămâna a cincea şi a şaptea (sau cea Mare a Patimilor) din Postul Paştelui. Cele două denii din săptămâna a cincea sunt utreniile zilelor de joi şi sâmbătă săvârşite seara, în ajun (adică miercuri și vineri seara-noaptea). Slujba în sine este o utrenie de post care înglobează în ea cele două piese imnografice foarte importante şi frumoase: Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, imnograf din secolul al VIII-lea (prăznuit la data de 4 iulie) şi Acatistul Bunei Vestiri, atribuit patriarhului Serghie al Constantinopolului (sec. VII). Prima piesă imnografică, cunoscută şi sub numele de Canonul de pocăinţă este alcătuit din 250 de imnuri sau strofe în care autorul exprimă în formă întraripată zdrobirea inimii celui păcătos, constituind un imn statornic spre pocăinţă. Cea de a doua compoziţie imnografică, Acatistul Bunei Vestiri, este un imn de laudă închinat Maicii Domnului, alcătuit din 24 de strofe. Această piesă imnografică dă expresie sub formă poetică, învăţăturii Bisericii despre Maica Domnului.
Deniile din săptămâna ultimă a Postului sau Săptămâna Patimilor sunt slujbele la care credincioşii participă, prin tradiţie, în număr foarte mare. Ele se săvârşesc în biserici începând cu seara Floriilor, deci din Duminica a şasea a Postului Mare, până vineri seara, inclusiv. De regulă la Catedrale episcopale și în mănăstiri, dar și la Parohiile de mir. Ca şi cele din săptămâna a cincea şi aceste utrenii au elemente specifice care le dau caracter de unicat. Dintre aceste denii, cele mai importante sunt cele de joi şi vineri seara, cunoscute şi sub denumirile de denia mică şi denia mare. Cea de joi seara are ca elemente specifice, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor şi scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Cea de vineri seara se deosebeşte de celelalte denii prin Cântarea Prohodului, adică Punerea în mormânt a Domnului, în trei stări ca şi prin ritualul înconjurării bisericii cu Sfântul Epitaf (cusătură sau pictură de mare frumuseţe care reprezintă scena punerii în mormânt).
Ca atare, cele mai vechi denii recunoscute sunt cele din Săptămâna Mare și, după cum știm, primele trei dintre acestea încep cu troparul „Iată, Mirele vine la miezul nopții și fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednică este iarăși cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi dar suflete al meu cu somnul să nu te îngreunezi, ca să nu te dai morții și afară de Împărăție să te încui, ci te deșteaptă, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu…”, și care e supranumit și troparul Miezonopticii.
Alături de aceasta, DENIA de Vinerea Mare seara este cea mai cunoscută și profundă și poartă numele de Prohodul Domnului sau Punerea în mormânt a Domnului Iisus spre a învia ce se cântă în seara din Vinerea cea Mare a Pătimirilor lui Iisus!