Baia Sprie este un oraş medieval, apărut în urma activităţii de exploatare a metalelor preţioase şi a minereurilor neferoase, fiind datat pentru prima dată în anul 1329, în timpul regelui Carol Robert, purtând numele de S’Civitatis de Medio Monte. Este aşadar un oraş minier, situat la poalele muntelui Gutâi din Maramureşul istoric, în partea central-vestică a judeţului Maramureş din România, fiind traversat de râul Săsar pe axa de circulaţie rutieră DN 18 ce leagă Depresiunea Baia Mare de pitoreasca Depresiune colinară a Maramureşului voievodal. Este un oraş vechi şi cu tradiţie între comunităţile de bază din apropierea metropolei reşedinţă de Judeţ, Baia Mare, având astăzi în componenţa sa teritorială localităţile Chiuzbaia, Tăuţii de Sus şi Satul Nou de Sus, cu oameni de seamă, harnici şi buni gospodari şi, în acelaşi timp, vrednici credincioşi.
Baza economică a oraşului a constituit-o mineritul, aceasta fiind şi ocupaţia multiseculară a locuitorilor, bogăţiile din adâncurile Dealului Minei asigurând prosperitatea oraşului şi a populaţiei. Exploatarea metalelor preţioase şi a minereurilor neferoase (rezerve de plumb, zinc, aur, argint şi cupru) a făcut ca în timp localitatea şi locuitorii ei să primească mai multe privilegii din partea regilor Ungariei (precum Ludovic I din 1376 şi Sigismund din 1382), a principilor Transilvaniei (precum Iancu de Hunedoara din 1452 şi Matei Corvin din 1464) sau a împăraţilor Austriei (precum Maria Tereza din 1741 şi Francisc I din 1791). Astăzi, la loc de cinste în Muzeul de Mineralogie din Baia Mare pot fi văzute celebrele „flori de mină”, zăcăminte şi roci provenite din această regiune minieră, care se ridică la valoarea de tezaur prin perfecţiunea şi unicitatea lor, unele dintre piese fiind rarităţi chiar pe plan mondial. Iar dacă în anul 1938 s-au înregistrat producţii de 1919 kg aur, 8489 kg argint şi 2828 tone plumb, iar în anul 1940 funcţionau cinci mine de stat în zonă cu 21.169 de angajaţi, toate acestea vorbesc de la sine despre importanţa exploatărilor bogăţiilor inestimabile din această parte minieră. Cu atât mai regretabil este faptul că acum, după anii 2000, mineritul din zonă nu mai există sub nici o formă ca ramură economică, iar teritoriul zonal este declarat „zonă defavorizată”!
Au fost perioade de înflorire dar şi regrese marcate de creşterea ori scăderea populaţiei băispriene. Conform unor date păstrate din timpul împărătesei Maria Tereza, populaţia cetăţii orăşeneşti din Baia Sprie a crescut de la 300 locuitori la peste 5000, număr care s-a păstrat cu mici oscilaţii până la mijlocul secolului al XIX-lea. Bunăoară, recensământul păstrat în limba germană din 1850 consemnează 5427 de locuitori, reprezentând 1336 de familii care locuiau în 993 de case, între care majoritatea lor erau mineri şi o mică parte meşteşugari. În ceea ce priveşte naţionalităţile existente la acea vreme, maghiari erau 3800, români 1093, germani 333, slovaci 140, rromi 40 şi câţiva evrei. Aşadar, populaţia orăşenească românească a convieţuit de sute de ani în pace şi bună-înţelegere cu etnici maghiari, saşi, ucrainieni ori slovaci. Numărul populaţiei a crescut consistent la jumătatea secolului al XX-lea, iar astăzi, potrivit Recensământului naţional realizat în anul 2011, populaţia depăşind 16.000 de locuitori, în majoritatea lor români şi maghiari, alături de care convieţuiesc câţiva evrei, saşi, ucrainieni şi rromi.
În a doua jumătate a secolului al XX-lea şi începutul mileniului al treilea, oraşul a cunoscut o amplă dezvoltare urbană, fiind executate reabilitări stradale, accese carosabile şi pietonale, amenajări de spaţii verzi alături de construirea mai multor blocuri, toate corespunzătoare aşteptărilor civilizaţiilor moderne. Odată cu această dezvoltare şi populaţia băispriană a crescut considerabil. De pildă, Recensământul din anul 2002 arată peste 12.000 de locuitori români, în majoritatea lor de confesiune ortodoxă, şi peste 3000 de locuitori de etnie maghiară, de confesiune romano-catolică şi reformată.
Etnicii români sunt în majoritatea lor (95%) creştini, de confesiune ortodoxă, şi cuprinşi jurisdicţional de Biserica catedrală din Baia Sprie, biserică construită în plin regim comunist, între anii 1977-1978 şi târnosită abia în anul 1987. A funcţionat ca Biserică parohială de sine stătătoare până în anul 2009, sub coordonarea vrednicului de pomenire Părintele vicar administrativ eparhial Ciprian SUĂRĂŞEAN, mutat la Domnul în vara anului 2008. În octombrie 2008 a fost numit, prin decizia Centrului eparhial al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Părintele conf. univ. dr. Adrian Gh. PAUL, în funcţia de preot slujitor, iar începând cu 1 octombrie 2009, partea vestică a oraşului Baia Sprie a fost desprinsă teritorial de partea de sus a oraşului şi s-a constituit ca Parohie de sine stătătoare, fiindu-i arondat un număr de 2800 de credincioşi ortodocşi, din totalul de 6.400 câţi atestă Recensământul naţional din anul 2011. La 30 noiembrie 2009, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian Chira al Maramureşului şi Sătmarului îl numeşte pe Părintele Marius CĂTANĂ pe postul de preot II slujitor al noii Parohii înfiinţate, având în păstorire, împreună cu Părintele paroh Adrian Gh. PAUL, credincioşi ortodocşi locuitori ai cartierului Microraion Vest, de pe Valea Chiuzbăii, cartiereul Nyreş-ului şi cei de pe str. Câmpului, iar aşezământul bisericesc parohial fiind destinat Bisericuţa de lemn de pe malul Săsarului cu hramul «Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena», construită între anii 1999-2000.
Dacă în vremea regimului comunist construirea unei biserici era un deziderat greu realizabil, evenimentele din decembrie 1989 au adus libertate şi în această privinţă. Aşa se face că încă din 1997 s-a recurs la solicitări către Primăria Baia Sprie în vederea identificării locaţiei pentru construirea unei noi biserici, care să servească nevoile credincioşilor din partea de jos a oraşului Baia Sprie, iar în duminica Pogorârii Sfântului Duh a anului 1998 s-a pus piatra de temelie a unei noi biserici, fiind binecuvântat şi sfinţit locul respectiv de către Preasfinţitul Părinte Episcop Justinian. Din momentul sfinţirii locului pentru biserică au început şi demersurile pentru procurarea materialelor de construcţie. În această fază un rol deosebit l-au avut domnii Ing. Dorel CHERECHEŞ –director al Direcţiei Silvice Baia Mare, Ing. Maftei LEŞAN –şef al Ocolului Silvic Baia Sprie şi Ing. Ioan SOPOIAN –inginer şef al aceleiaşi instituţii. Domniile lor au sprijinit intens construcţia bisericii noi prin alocarea cu titlu gratuit a întregii cantităţi de material lemnos necesar edificării noului locaş de cult. Manopera a fost executată pe parcursul a trei ani de către o echipă de meşteri lemnari din Rona de Sus, până la faza de finisare. În tot acest răstimp finisajele interioare au fost executate de o echipă locală condusă de domnul Gheorghe POP. Odată terminate finisajele, s-a montat catapeteasma sculptată în lemn de stejar de către cioplitorul Gheorghe DUNCA din Satul Nou de Sus şi s-a programat târnosirea bisericii. Data ceremoniei a fost fixată pentru ziua de 3 iunie a anului 2001, tot o zi de Rusalii.
Aşadar, bisericuţa a fost construită între anii 1999-2001 de către bunii credincioşi băisprieni, coordonaţi de vrednicul de pomenire Pr. Ciprian Suărăşean şi ajutat de Părintele Gavril ROMAN, fiind sfinţită în vara anului 2001 de către P.S. Sa Justinian CHIRA, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului. S-a născut astfel un spaţiu de comuniune, un locaş sacru şi eclesial în care omul apăsat spre pământ de grijile şi duhul lumii acesteia, întrevede, aproape presimte, un mijloc de comunicare cu veşnicia şi cu timpul sacru a lui Dumnezeu. Văduviţi prea mult, în cartierul prea „muncitoreşte” construit, de o minimă spiritualitate a formelor şi volumelor trasate de betoanele blocurilor, locuitorii din partea de vest a oraşului la început de mileniu III au ridicat cu multă trudă şi râvnă un nou locaş de închinare, construit din lemn masiv de stejar şi brad păstrându-se în acest fel mistica tradiţionalelor biserici de lemn din Maramureş. În ciuda faptului că nu s-a reuşit în totalitate păstrarea dimensiunilor şi construirea autentic-deplină după erminia tradiţională a bisericilor de lemn din ţinutul voievodal al Maramureşului, credincioşii şi slujitorii bisericuţei de lemn din Baia Sprie au regăsit în această mică biserică un locaş de închinare şi un spaţiu adecvat înălţărilor sufleteşti, un spaţiu sacru plin de viaţă, zidit în forma spiritualizată şi vie ce respiră parcă aerul proaspăt al pădurilor de brad din împrejurimi clădite spre însufleţirea băisprienilor. La târnosire, biserica a primit ca şi ocrotitori pe Sfinţii împăraţi creştini, cei întocmai cu Apostolii cinstiţi, Constantin şi mama sa Elena, fiind prăznuiţi în fiecare an pe 21 mai.
După înfiinţarea noii parohii şi a numirii celor doi preoţi slujitori, începând din anul 2010, la Biserica parohială din partea de jos a oraşului Baia Sprie au început ample lucrări de reconstruire a bisericii de lemn, respectiv extinderea ei, împrejmuirea cu gard specific stilului maramureşean, cu amenajarea integrală a curţii interioare, cu construirea unui frumos Altar de vară în curtea bisericii şi cu ridicarea unei Clopotniţe parohiale, unde-şi are sediul atât o Bibliotecă parohială, cât şi un Birou preoţesc. În primăvara anului 2011 s-a zidit o căsuţă de lemn, în stil maramureşean, care să servească drept pangar parohial şi spaţiu adecvat pentru obiecte bisericeşti şi vânzarea de lumânări, precum şi un lumânărariu zidit din piatră în apropierea bisericii spre folosirea lumânărilor de către credincioşi. Toate aceste lucrări din exterior au fost binecuvântate şi sfinţite de către Preasfinţia sa Dr. Iustin Sigheteanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, pe 19 mai 2012, când, cu ocazia vizitei pastorale şi în prezenţa unui sobor impresionant de preoţi slujitori, autorităţi judeţene şi locale şi popor numeros, s-a prăznuit în mod solemn hramul Bisericuţei de lemn din Baia Sprie.
În următorii doi ani s-au efectuat mai multe modificări la biserica parohială. În vara anului 2012 s-a zidit o nouă fundaţie în faţa vechii biserici de lemn în lungime cu 10 metri, s-a turnat beton la demisol şi s-a pus în aplicare proiectul aprobat în vederea extinderii propriu-zise a bisericii. Odată cu extindere ei, s-a construit la subsolul extins o capelă destinată săvârşirii slujbelor religioase peste săptămână şi cu diferite ocazii şi evenimente bisericeşti (botez, cununie, parastase, etc.). Pentru îndeplinirea obiectivelor s-a recurs la sprijinul unei echipe de meşteri lucrători în lemn din Chiuzbaia, coordonaţi admirabil de meşterul Ioan (Ţuţu) GHENŢ, care împreună cu echipa sa, la începutul postului Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos a anului 2012, au ridicat şi aşezat la loc potrivit turnul, înălţând astfel biserica parohială la dimensiunea adecvată mărimii ei, adică la cota 38 m înălţime + crucea din vârf. Tot atunci s-a definitivat lucrările de schimbare a acoperişului pe biserică, fiind reconfigurată cu părţi de şindrilă pe întreaga suprafaţă a bisericii.
În cursul anului 2013 s-a introdus un nou sistem de încălzire şi de iluminare interioară, s-a placat cu izolaţie termică şi plăci de rigips pereţii interiori şi s-a placat cu lambriuri părţile de la etajele superioare unde s-a amenajat un spaţiu adecvat pentru activităţile corului bisericii parohiale. S-a drenat şi reconfigurat toată partea interioară a bisericii, s-a mărit considerabil spaţiul din Sfântul Altar, modificându-se Sfânta Masă, zidită din cărămidă şi placată cu marmură, s-a reconfigurat spaţiul pentru scaunul arhieresc şi cel al proscomidiei şi s-a drenat cu parchet şi mochetă specifică bisericilor de lemn partea de jos a Sfântului Altar. Şi aceste lucrări interioare au fost sfinţite şi binecuvântate de către Preasfinţia sa Dr. Iustin Sigheteanul, odată cu vizita pastorală arhierească făcută în postul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos a anului 2013, când am comemorat într-un mod deosebit pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena în memoria cărora s-a decretat anul 2013 ca fiind Anul omagial în cuprinsul Patriarhiei Române.
Cu ajutorul lui Dumnezeu şi sprijinul devotat şi consistent al credincioşilor şi donatorilor, începând din vara anului 2014 biserica a intrat în faza de izolare şi finisare a pereţilor interiori, de jos şi până la boltă, precum şi de pictură interioară adecvată bisericilor de lemn din Maramureş prin activitatea pictorului autorizat Emil DUNĂRE şi a echipei sale de meşteri zugravi. Ne exprimăm cu toţii dorinţa de a vedea biserica parohială pregătită spre a fi (re)sfinţită, având astăzi o cu totul altă înfăţişare, potrivit normelor arhitecturale specifice bisericilor ortodoxe şi maramureşene şi, mai ales, împodobită cu o pictură neo-bizantină frumoasă şi autentică. În momentul actual, la începutul anului 2016, s-au definitivat lucrările de pictură în Sfântul Altar şi pe bolta bisericii, în partea de naos, adică acolo unde stau credincioşii, urmând a se continua lucrările de pictură pe parcursul următorului an, potrivit contractului stabilit între părţi. În semn de apreciere pentru toate lucrările realizate şi atenta supraveghere a picturii interioare a bisericii, Preasfinţia Sa dr. Iustin Sigheteanul a făcut o vizită pastorală în comunitatea parohială din Baia Sprie, înainte de intrarea în Postul cel Mare al Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos a anului 2015, apreciind şi binecuvântând realizările efectuate în biserica parohială din Baia Sprie.
În toamna anului 2015 au început lucrări ample de zidire a unui Centru cultural-social, amplasat în imediata apropiere a Clopotniţei, construit dintr-un zid de piatră masivă de Blidari şi cu construcţie etajată din lemn de brad. Întreaga lucrare se constituie în angrenarea frumoasă a Amplasamentului bisericesc al Parohiei şi se doreşte a fi util în vederea unei cantine sociale, pe de-o parte, şi a unui Centru multifuncţional pentru copii şi tineret, pe de altă parte, în cadrul căruia să se ofere pe lângă o masă caldă persoanelor defavorizate din oraş şi un spaţiu de recreere, de consultanţă, de meditaţii şi programe de creaţie pentru copii şi tinerii băisprieni. Din dorinţa de a vizita începutul unei astfel de lucrări ingenioase, Preasfinţia Sa dr. Iustin Sigheteanul a vizitat canonic Parohia Ortodoxă cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Baia Sprie, în a doua jumătate a Postului Mare, respectiv pe 22 aprilie 2016. Cu acest prilej, Preasfinţia Sa fiind impresionat de lucrările efectuate, de activitatea bogată a preoţilor slujitori şi de aportul şi contribuţia credincioşilor buni băisprieni, care răspund nevoilor societăţii şi cerinţelor expresive ale Bisericii, pe toţi cei implicaţi în dezvoltarea acestui Centru social-cultural i-a felicitat şi binecuvântat.
Ne exprimăm cu toţii, preoţi slujitori şi credincioşi devotaţi băisprieni, mulţumirile şi aprecierile deosebite Preasfinţiei sale Dr. Iustin Sigheteanul, pentru purtarea de grijă, tot sprijinul şi binecuvântările acordate în toţi aceşti ani de reconstrucţie a Bisericii parohiale şi înălţăm rugăciuni fierbinţi către tronul cel ceresc al Preasfintei Treimi să reverse har, spor în toate, belşug şi binecuvântare tuturor susţinătorilor şi donatorilor, ostenitorilor şi lucrătorilor Noii noastre biserici parohiale din Baia Sprie. Nu ne rămâne decât să aşteptăm cât mai curând definitivarea lucrărilor de pictură interioară, de împodobire cu scaune cioplite în stejar şi mobilier bisericesc adecvat şi placarea cu marmură pe jos în interiorul bisericii, pentru ca astfel să se poată recurge la slujba de resfinţire şi de târnosire a acestui impunător locaş de cult.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Preot paroh Conf. univ. dr. Adrian Gh. PAUL
Preot II slujitor dr. Marius CĂTANĂ
Membrii Consiliului Parohial