Memorialul Victimelor şi Rezistenţei Anticomuniste
Închisoarea de la Sighetu Marmaţiei a fost construită în 1897. Era o închisoare de drept comun care în timpul primului și celui de-al doilea război mondial, a fost folosită și pentru încarcerarea deținuților politici: revoluționari polonezi, preoți din bisericile naționale sau dezertori din armată. După 1918 a funcţionat ca închisoare de drept comun. În perioada 1948-1950 au fost închiși aici elevi, studenți și țărani din rezistența anticomunistă maramureșeană.
Între 1950 și 1955 penitenciarul a devenit unul de maximă securitate unde au fost aduşi peste o sută de demnitari din întreaga ţară (foşti miniştri, academicieni, economişti, militari, istorici, ziarişti, politicieni). În octombrie-noiembrie 1950 au fost transportaţi la Sighet şi 45-50 de episcopi şi preoţi greco-catolici şi romano-catolici. Cei mai mulţi nu au rezistat torturii şi au murit în chinuri groaznice după o detenţie inumană.
