Prima menţiune documentară a unei şcoli din Oarţa de Sus, apare în 1805, în “Monografia judeţului Sălaj”, scrisă de Petri Mor. Şcoala a fost amenajata în casa unui localnic, undeva în “satu bătrân”, pe locul actualului “ţintirim”, lângă biserică veche.
Al doilea local cu destinaţia scoala, a fost construit din bârne de lemn “lângă vale”, în fundul grădinii lui Onuţu lui Marchiş, pe terenul bisericii.
În 1911 s-a construit o nouă şcoală, pe locul “şcolii vechi” de astăzi, având o sală mare de clasă, locuinţa învăţătorului , o cămară, un coridor şi o cameră în care locuia îngrijitorul şcolii. Sala de clasă era mobilată cu bănci lungi pentru 4 elevi, un dulap pe post de arhivă, o catedră şi o tabla de scris.
Inundaţiile din 1958 au distrus însa clădirea, un nou local (“şcoala veche”) fiind construit în 1960, fiind al 4-lea din istoria localităţii.
În intervalul 1973-1975 s-a construit încă un local, numit “şcoală nouă”.
Scoala din Oarţa de Sus a avut un caracter confesional, până după Marea Unire din 1918. Apogeul a fost atins în perioada 1984-1991, când în localitate a funcţionat prima treaptă de liceu, zi şi seral. În 1953 a fost înfiinţată şi grădiniţa de copii. Şcoală a cunoscut o perioadă foarte productiva în anii 1960-1990, când.mulţi absolvenţi au urmat ulterior cursurile unor universităţi.
Cel mai bun “produs” al şcolii din Oarţa de Sus, este IPS Andrei Andreicut, mitropolitul Clujului, Salajului şi Maramureşului.
Din anul 2011, construcţia ce a găzduit multe minţi luminate, plecate din băncile sale, are şi un monument dedicat eroilor căzuţi pentru libertate şi neam. Construcţia şi cheltuiala financiară au fost asigurate de acelaşi fiu al satului care a plătit şi casa în care se află astăzi Muzeul Satului, Alexandru (Sănducu) Tămăşan, feciorul lui Badea Cornel, din neamul lui Ananie.
Oarţa de Sus – Şcoala Gimnazială (Galerie FOTO-1)
Oarţa de Sus – Şcoala Gimnazială (Galerie FOTO-2)