Oarţa de Sus – Muzeul Satului – Amenajarea casei -2012- (VIDEO-Galerie FOTO)
Oarţa de Sus- Muzeul Satului-Slujba de sfinţire-2012- (VIDEO-Galerie FOTO)
Oarţa de Sus – Muzeul Satului-Ultimul tulnicar -2012- (VIDEO)
Oarţa de Sus – Muzeul Satului – 2013-Sfinţirea troiţei şi lansare de carte – (VIDEO – Galerie FOTO)
Unul dintre cele mai autentice locuri din sat. Poate fi vizitat pe Uliţa Bobotei, la o distanţă de 400 metri socotit din şoseaua principală. Toate bunurile materiale şi spirituale se reflectă în acest colţ al veacurilor trecute. A fost întemeiat de profesorul Traian RUS, numit pe drept cuvânt ”sufletul comunităţii”. Clădirea veche a fost cumpărată şi restaurată de Alexandru TĂMĂŞAN (Sănducu), fiu al satului, stabilit în prezent la Cluj. Lumea veche a satului cu obiceiurile şi viaţa strămăşilor apar aici neatinse şi încremenite ca într-o oglindă a timpului.
Farmecul aşezării, construită în anul 1930, este unul pe cât de rustic, pe atât de original întrucât a fost construită tocmai de către proprietar. Locuită de o singură generaţie, cea a lui Toaderul lui Zaharie până în anul 1990, a fost cumpărată în iarna anului 2012 şi renovată în acelaşi stil autentic specific zonei codrului, în mai puţin de două luni.Specialiştii în tâmplăria rustică şi lipitul cu lut, au readus peisajul interbelic al ogrăzii ţărăneşti la fel ca acum aproape 100 de ani.
Casa cu cerdac şi cipca sub streşini, sura codreneasca, gardul acoperit cu paie şi împletit cu nuiele de carpen sunt câteva din acareturile primordiale ale unei aşezări ţărăneşti readuse la viaţa pe uliţa de secol nou.
Fântâna de la poartă, a fost restaurata cu o cumpănă nouă pusă pe o furcă veche, donata de familia IPS Andrei ANDREICUT.
Vopsită în albastru, la fel ca în vremurile ocupaţiei austro-ungare când românii erau obligaţi să folosească pigmentul numit popular ,,Mnierială’’ pentru a fi deosebiţi de autorităţile cotropitoare pentru plata birurilor, casa are două camere, tindă şi pivniţă.
Interiorul păstrează aceeaşi culoare iar în camera din dreapta poate fi văzut Undieţul-un fel de pat din cărămidă lipit de sobă, prin care trecea căldura şi pe care dormeau de regulă copiii, bineînţeles după ce era aşternut cu ,,sormojac’’(saltea din pânza de cânepa ţesută manual) umplut cu paie de ovăz.
Mobilierul este unul simplist în aparenţă dar plin de ornamente sculptate.Lădoiul pentru haine şi lăzile de zestre sunt dispuse lateral în jurul mesei iar paturile sunt acoperite cu ,,lipdeuri’’(cuverturi şi cearşafuri ţesute cu modele, brodate la poala cu dantelă)
Ştergarele cu motive populare şi geometrice codreneşti sunt puse la icoanele şi farfuriile ce umple pereţii, imediat sub grinzile de lemn ale tavanului.
Tinda este încăperea din mijlocul casei, dedicat de regulă femeilor. Aici se cocea pâinea în cuptor şi se fierbeau hainele în căldarea de albit.
,,Casa de către drum’’ era locul de primire al musafirilor mai ales în sărbătorile mari.