Baia Sprie – Pensiunea ”Casa Olarului” – Atelierul de ceramică decorativă (PANORAMIC)
Baia Sprie – Pensiunea ”Casa Olarului” – Sala de mese (PANORAMIC)
Baia Sprie – Pensiunea ”Casa Olarului” – Odaie tradiţională (PANORAMIC)
Baia Sprie – Pensiunea ”Casa Olarului” – Satul cu oameni de lut (VIDEO – Galerie FOTO)
Baia Sprie – Olarul Daniel Leş, personaj de poveste în Coreea de Sud (VIDEO – Galerie FOTO)
Pensiunea ”Casa Olarului” – SITE OFICIAL
Restaurator SC RUSTIC CONSTRUCT SRL
Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” numită local şi Biserica din Vale a fost construită în anul 1700. Acest an este legat de prima etapă a construcţiei când a fost finalizat altarul şi naosul, pronaosul fiind terminat mult mai tărziu, după aproape un veac şi jumătate în anul 1835. Locul pe care a fost construită biserica pare a fi cel al unei mănăstiri vechi. Dovada este o cruce foarte veche din piatră inscripţionată cu slove chirilice, care se spune că ar fi piatra de căpătâi a călugărului slujitor al mănăstirii.
Arhitectura este asemănătoare cu a celorlalte biserici de lemn din Maramureş însă aici forma turnului este diferită şi atrage atenţia atât prin semeţie dar mai ales prin formă.Partea inferioară a turlei are structura configurată sferic cu doi bulbi suprapuşi din prelungirea cărora se înalţă vârful ascuţit.Zidurile groase sunt construite din piatră şi au rămas intacte până în ziua de astăzi.
Procesul de restaurare a fost început în anul 2012 după ce un brad din curtea lăcaşului s-a prăvălit peste acoperiş. Elementele de structură dar şi învelitoarea din şindrilă de stejar au fost înlocuite integral fără vreo modificare. Câteva schimbări au fost făcute în altar şi pronaos, unde picturile de pe boltă nu au mai putut fi salvate din cauza degradării accentuaue a scândurilor. În locul vechiului tavan cu picturi, noul tavan a fost construit simplu doar cu scândură de brad, lăsată în culoare naturală.La restaurare au participat 27 de muncitori din Bârsana specializaţi în lucrul cu lemnul.
Preot Valentin PETRENCIUC:
”Au lucrat mai bine de două luni 27 de oameni, foarte pricepuţi! Până în cele mai mici detalii totul a fost reconstruit şi reparat! Cele 140 de familii de credincioşi au asigurat masa pentru muncitori, tot câte trei familii au venit cu mâncarea pentru oameni. Cazarea muncitorilor am asigurat-o tot noi.Am reuşit acest lucru cu fondurile de la Ministerul Culturii, altfel, biserica se prăbuşea. A început să plouă înăuntru iar starea de degradare era una avansată.Cu ajutorul oamenilor am reuşit să facem şi gardul, cu eforturi financiare proprii iar dacă Dumnezeu ne ajută mai urmează să construim o clopotniţă. Clopotele din turn trebuie coborâte din turn pentru a nu solicita structura de rezistenţă a scheletului din lemn. Tot cu ajutorul lui Dumnezeu dorim să o resfinţim anul viitor, în 2015.”
monumentesitraditii.ro:
”Cu excepţia pereţilor de zidărie ai parterului realizaţi din piatră naturală, suprastructura din lemn este tipică pentru majoritatea bisericilor din lemn din zona Maramureşului, (subansamblurile specifice conducându-ne la ideea că au făcut parte dintr-un monument de lemn demantelat cu ocazia zidirii acestuia).
Bolta peste naos este de tip cilindric, naşterea cilindrului realizându-se pe grinzi longitudinale paralele cu peretele nordic şi sudic, rezemarea se face pe timpanele transversale în dreptul pereţilor despărţitori dintre pronaos şi naos, respectiv naos – altar; rezemarea pe aceste timpane a elementelor de suprafaţă masive făcându-se prin cuie de lemn în arce plasate chiar deasupra timpanelor.
Turnul clopotniţă de forma unei prisme dreptunghiulare cu bază pătrată este realizat dintr-un sistem de 4 stâlpi fixaţi în partea de jos pe două perechi de tălpi încrucişate ce se reazemă pe pereţii pronaosului iar partea superioară pe două perechi de grinzi de contur, ce susţin foişorul adăugat.
Foişorul turnului, de tip adăugat, este sprijinit pe console în trepte, sistem caracteristic monumentelor începutului de secol XVIII de mari dimensiuni ca Deseşti, Ieud.
Şarpanta corpului bisericii prezintă căpriori din stejar cioplit rezemaţi direct pe cosoroabele perimetrale, solidarizaţi cu cleşti (moaze) orizontali. Înălţimea maximă la coamă este de + 9.00 m. Căpriorii existenţi sunt realizaţi din material impropriu, respectiv lemn verde, rotund. Îmbinările specifice (tradiţionale) folosite sunt îmbinarea la ½ lemn dreapta sau în „coadă de rândunică”, îmbinarea cu cep pentru fixarea stâlpilor pe grinzi şi a grinzilor pe stâlpi, îmbinarea cu prag pentru fixarea căpriorilor. Este de precizat că majoritatea îmbinărilor sunt asigurate cu cuie din lemn tare (salcâm, carpen) de 25-30 mm grosime, cu cap simplu, lipsind cu desăvârşire prinderile metalice[10].
Pictura este redusă: Sf. Treime şi Evangheliştii deasupra naosului, Pantocratorul deasupra pronaosului şi Ochiul Divin înscris în triunghiul Trinităţii deasupra alatarului. Se mai păstrează mobilierul de lemn şi iconostasul sculptat.
Clădirea a suferit puţine intervenţii de-a lungul existenţei sale. S-au efectuat lucrări de întreţinere curentă cu excepţia eşafodajului pentru clopote instalat la începutul secolului trecut.
La lucrările de reparare – restaurare din perioada 1970 – 1980 s-au utilizat un număr nepermis de mare de consolidări metalice, sistem nepermis la o lucrare de restaurare de importanţa celei în cauză. În anul 2010 – s-a emis aviz în cadrul şedinţei CZMI nr.9 pentru lucrări de restaurare, lucrări menite corecteze erorile intervenţiilor anterioare, să conserve şi să pună în valoare monumentul din Copalnic. Noile lucrări de restaurare au fost efectuate în perioada 2011 – 2012, biserica redevenind un simbol al acestei zone”.
Restaurator SC RUSTIC CONSTRUCT SRL
Biserica monument istoric ”Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” a fost construită în anul 1730. La aceea vreme era singura biserică cu pereţi din piatră, cu ziduri groase şi ferestre mari care trimiteau mai multă lumină în interior decât vechile modele de ferestre mici existente la bisericile din lemn. Deşi era mult mai trainică decât alte biserici, din cauza greutăţilor financiare lăcaşul de cult a rămas fără pictură interioară până în ziua de astăzi. Totuşi, până nu demult, bolta era zugrăvită în albastru şi avea desenate câteva stele. O explicaţie referitoare la absenţa picturii ar fi numărul mare de icoane împodobite cu ştergare, care dădeau o crominanţă suficient de încărcată în aspectul vizual, referindu-ne aici şi la pereţii care aveau culoarea albă. Pardoseala este din plăci de piatră. La slujbele de peste an fiecare pătrat din piatră era un loc atribuit unui credincios. Fiecare enoriaş avea pătrăţelul său, lucru bine stabilit în comunitatea sătească din Coaş. Tot din piatră este şi vasul în care se păstra jăratecul pentru cădelniţă, vas care poate fi văzut şi astăzi în altar. Uşa de la intrare păstrează în prezent încuietoarea făcută manual de fierarii vremurilor de atunci. Mulţimea de icoane foarte valoroase existente în biserică laolaltă cu altele aduse din biserica de lemn aşezată pe Uliţa Mare au fost duse la Muzeul de Istorie din Bucureşti imediat după terminarea războiului.
Biserica monument istoric din Coaş mai este funcţională şi astăzi. Se oficiază câteva slujbe în timpul sărbătorilor de vară, care pică în zilele de lucru din timpul săptămânii: Sfântul Ilie,Schimbarea la Faţă sau Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Sunt momente în care enoriaşii vin la biserică în număr mai mic din cauza mersului la muncă iar biserica are spaţiu suficient pentru prezenţa oamenilor la slujbele amintite. Un alt motiv pentru cele câteva zile din anotimpul cald în care aici se oficiază slujbe, este şi răcoarea între zidurile de piatră. Atmosfera este una deosebit de plăcută mai ales în zilele toride.
Din anul 1977 în curtea bisericii s-a înfiinţat şi un cimitir în care mai sunt înmormântaţi localnici şi astăzi. În 1995 au fost începute lucrările de restauraţie. Schimbarea acoperişului şi a grinzilor de sub acoperiş au fost doar câteva dintre lucrările finalizate de către firma SC RUSTIC CONSTRUCT SRL.De remarcat în procesul de restaurare poate fi grinda de stejar groasă de aproape un metru. Pentru o astfel de grosime meşterii au găsit cu greu un stejar secular din care să poată reconstrui o grindă identică numai într-o pădure din judeţul Satu Mare.
În 2011 este construit un gard tradiţional iar intrarea în curtea bisericii a fost amenajată cu un pavaj de piatră. Lucrările au fost suportate de primărie, din bugetul local. Au mai rămas de pus în valoare lespezile de piatră pe care oamenii pun bucatele la sfinţit în zilele de Paşte.
Preot paroh Dumitru FĂRCAŞ
[kml_flashembed publishmethod=”static” fversion=”8.0.0″ movie=”https://maramures.transilvanialocalitati.ro/panorame/flash/maramures/baia-mare/biserici/biruinta.swf” width=”1190″ height=”440″ targetclass=”flashmovie”] Biserica “Biruinţa” este o comunitate de oameni adunată de pe drumurile deşertăciunii şi aşezată sub crucea lui Cristos. Existăm ca să-L onorăm pe Dumnezeu şi să-i slujim pe semeni. Ştim că alergarea noastră prin sfera deşertăciunii se face în prezenţa unui nor mare de martori … Read more
